ANANP

Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate

Specii și habitate

91V0 - Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)

     Habitatul se regăseşte în aria protejată în toate zonele cu altitudini peste 500 metri. Apare în etajul montan-premontan de făgete şi etajul montan de amestecuri, în relief accidentat, pe soluri de tip eutricambosol şi districambosol, mijlociu- profunde, slab scheletice, moderat – slab acide, mezobazice, jilave, cu humus de tip mull, având o troficitate mijlocie spre ridicată. Atunci când microrelieful determină apariţia unor soluri sărace, superficiale, bogate în schelet, puternic acide sau chiar podzolite, flora ierboasă de mull este înlocuită total sau se întrepătrunde cu floră acidofilă şi apar insule de mărime variabilă aparţinând tipului de habitat 9110.

9130 Păduri de fag de tipul Asperulo-Fagetum

     Habitatul 9130 prezintă similitudini cu habitatul 91V0 – Păduri dacice de fag, ambele fiind habitate de făgete neutrofile. De multe ori delimitarea clară între aceste două habitate nu este întotdeauna evidentă, habitatele se întrepătrund, tranziţia este progresivă. Habitatul se regăseşte în aria protejată în toate zonele cu altitudini sub 600/800 metri. Apare în etajul colinar şi montan-premontan de făgete, pe soluri de tip eutricambosol şi districambosol, mijlociu-profunde, slab scheletice, moderat – slab acide, mezobazice, jilave, cu humus de tip mull, având o troficitate mijlocie spre ridicată.

9110 - Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum

     Habitatul se regăseşte în aria protejată în toate zonele cu altitudini peste 400 metri. Apare în etajul montan-premontan de făgete şi etajul montan de amestecuri, în relief accidentat, pe culmi, boturi de deal, versanţi puternic înclinaţi, stâncării, fiind condiţionat edafic de existenţa unor soluri sărace, acide, superficiale, bogate în schelet, puternic acide sau chiar podzolite de bonitate mijlocie spre inferioară pentru fag.

9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum

     Habitatul 9170 prezintă similitudini cu habitatul 91Y0, dar are ca particularitate prezenţa constantă a fagului, chiar în raport de codominanţă cu gorunul şi carpenul, deci fiind cuprins în arealul habitatelor de făgete. De multe ori delimitarea clară între aceste două habitate nu este întotdeauna evidentă, habitatele se întrepătrund, tranziţia este progresivă. Habitatul se regăseşte în aria protejată în toate zonele cu altitudini sub 600 metri. Apare în etajul colinar, la limita arealului fagului, dar în funcţie de condiţiile microstaţionale apare insular pe expoziţii însorite sau pe culmi, pe soluri de tip eutricambosol şi districambosol, mijlociu-profunde, slab scheletice, moderat – slab acide, mezobazice, jilave, cu humus de tip mull, având o troficitate mijlocie spre ridicată.

 

91Y0

91Y0 Păduri dacice de stejar şi carpen

     Habitatul se regăseşte marginal în aria protejată în partea de nord-vest, la altitudini mai reduse pe platouri şi pe versanţi sudici, cu înclinări mici. Apare în etajul colinar, în afara arealului fagului. Habitatul 91Y0 prezintă similitudini cu habitatul 9170, dar are ca particularitate prezenţa sporadică a fagului, deci fiind în afara arealului habitatelor de făgete. De multe ori delimitarea clară între aceste două habitate nu este întotdeauna evidentă, habitatele se întrepătrund, tranziţia este progresivă.

9180* Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene

     Habitatul 9180* se regăseşte insular în aria protejată pe vâlcelele şi văile înguste din partea inferioară a munţilor, în etajul nemoral, de obicei pe versanţi abrupţi, pe grohotişuri sau zone stâncoase cu sol superficial, în general cu subarboret de arbuşti. A fost identificat doar faciesul de Tilio-Acerion, într-o singură arie, dar e posibil să existe şi în alte zone similare pe arii de dimensiuni reduse

91E0* Păduri aluviale de Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (AlnoPadion, Alnion incanae, Salicion albae)

     Habitatul 91E0* are o distribuţie restrânsă în cadrul ariei naturale protejate, el fiind întâlnit sub forma unor benzi înguste cu o lăţime de căteva zeci de metri în lungul pâraielor Bogata, Goanei, Trestia şi Măieruş. Banda de anin negru nu este însă continuă, frecvent fiind situată în afara fondului forestier – vegetaţie forestieră situată în afara fondului forestier, de obicei păşuni împădurite sau delimitează terenuri de luncă cu folosinţă agricolă, astfel că pe anumite porţiuni este întreruptă de terenuri goale cu folosinţă agricolă sau terenuri administrative cu folosinţă forestieră. Habitatul 91E0* fiind amplasat pe lunci lângă văile principale şi pe lângă drumul naţional sau drumurile forestiere, este foarte accesibil şi expus la lucrările de modernizare aferente drumului. Parcările, locurile de popas şi camping, platformele de colectare la drum auto a materialului lemnos rezultat prin exploatare se află în general tot lângă văi, iar operaţiunile efectuate afectează uneori habitatele cu anin negru.

1354 Ursus arctos (urs brun)

     Este cel mai mare prădător din fauna României şi a Europei, cu lungimea capului şi trunchiului de 1,5 – 2,5 m şi înălţimea la greabăn de 1,5 m. Corpul are o constituţie robustă, membrele şi coada sunt scurte. Ochii şi urechile sunt mici. Blana este de culoare cafeniu închisă, până la negricioasă pe spate şi gălbuie pe abdomen. Hrana este constituită din ierburi, rădăcini, muşchi de pământ, ciuperci, fructe, furnici, şoareci, păsări. Mai puţin are succes la prinderea artiodactilelor – ciute, căprioare, capre negre, bune alergătoare. Ocazional, ursul atacă şi mănâncă animale domestice.

Specia poate fi întâlnită pe tot teritoriul ariei protejate. Aria protejată ROSCI0137 Pădurea Bogăţii este utilizată ca zonă de hrănire şi reproducere pentru urs, acesta dispunând de condiţii optime pentru înmulţire.