ROSCI0358 Pricop-Huta-Certeze

 

Aria naturală protejată Pricop – Huta – Certeze a fost inclus în rețeaua ecologică europeană Natura 2000, fiind declarat sit de importanță comunitară prin Ordinul Ministerul Mediului și Pădurilor nr. 2387/2011, care modifică și completează Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România.

 

Limite

Situl ROSCI0358 Pricop-Huta Certeze se suprapune peste judeţele Maramureş (50%) şi Satu Mare (50%) şi pe suprafeţele următoarelor unităţi administrative teritoriale: în judeţul Satu Mare – Bixad (3%), Certeze (13%); în judeţul Maramureş – Remeţi (23%) şi Săpânţa (1%).

 

Date geografice

Situl cuprinde o arie din vestul munţilor Oaşului cu piemontul aferent. Masivul este vulcanic, cu andezite şi piroclastite. Altitudinile lui sunt cuprinse între 268 m şi 1104 m. Climatul este umed şi răcoros, atlantic cu influenţe baltice, cu precipitaţii medii multianuale peste 700-750 mm şi temperaturi de 8-9^oC.

Microregiunea Țara Oașului este amplasată în nordul-estul județului Satu Mare. În zona de nord acest teritoriu se învecinează cu Ucraina. În partea de sud se învecinează cu orașul Seini și comuna Cicârlău din jud. Maramures, în sud-vest cu comunele Apa și Medieșul Aurit, în sud-est cu orașul Negrești Oaș. La est se învecinează cu comuna Săpânța din județul Maramureș iar la vest cu comunele Halmeu și Turulung din județul Satu Mare. Cele mai apropiate orașe de acest teritoriu sunt Negrești Oaș, situat chiar în inima Ţarii Oaşului, Livada și Satu Mare, reşedinta judetului. Teritoriul prezinta o buna accesibilitate asigurata prin drumurile județene DJ 109 L, H și M, care sunt conectate la DN 1C și DN 19. Teritoriul este străbătut de calea ferata care leaga microregiunea de Satu Mare prin Orasu Nou, Vama și Bixad. Accesul aerian este asigurat prin cele doua aeroportori internationale din Satu Mare respectiv Baia Mare, amplasate la distanta de aproximativ 50 km fiecare de centrul regiunii.

Relieful

Din punct de vedere geografic, microregiunea cuprinde Munţii Oaş, inceputul Muntilor Gutâi Depresiunea Oaşului și o portiune din Câmpia Someşului. Teritoriul este dominat de culmi alungite sau conice, cu o largă deschidere spre Câmpia Someşului, impresionând prin frumuseţea peisajului pe care-l cuprinde. Relieful este foarte variat datorităfaptului că pe acest teritoriu se întâlneşte zona muntoasă vulcanică a Muntilor Oaş, cu cea aCâmpiei Someşene, care datorită acţiunii agenţilor externi a dat naştere la mai multe unităţi geomorfice, care nu depăşesc altitudinea de 630-680 m, cu o medie de 250 m. Muntii Oas-Gutai flancheaza marginea sud-estica a teritoriului cu masivele lor vulcanice acoperite partial de tufuri și aglomerate caolinizate. Conurile vulcanice de odinioara au fost distruse în mareparte de agentii modificatori externi, eroziunea diferentiata creând maguri izolate ca:Pietroasa (1202 m) și Muntele Mic (1013 m).Relieful predominant este cel deluros și muntos de altitudine mică și îmbină diferite tipuri de unități geomorfice.

Aceste unităţi sunt:

– luncile înalte individualizate – se întâlnesc pe luncile pâraielor Turţ, Hodoş, Tarna Mare, Lechincioara, Talna şi au o altitudine cuprinsă între 130-133 m, cu lungimi între 4-8 km şi lăţimi între 2-3 km şi cu o formă conică în plan orizontal. Datorită acestor caracteristici, menţin apa pe perioade mai îndelungate.

– terase alivio-pluviale- cu altitudine cuprinsă între 120-140 m, cu lungimi între 2-3 km, lăţimi între 1-1,5 km şi cu un plan uşor înclinat la 2 – 3 grade.

– regiuni colinar-sedimentare- care fac trecerea între câmpie şi zona muntoasă, cu altitudine cuprinsă între 140-200 m, lungimea versanţilor între 0,4-2 km şi cu pante între 6-16 grade. piemonturile de eroziune- unităţi geomorfice care urmăresc ca o coroană Dealul Băbiu (Piemontul Turţ-Batarci) şi Dealul Pietrosul (Piemontul Gherţii Mari). Situate în regiunea colinară, sedimentară şi de munte, piemonturile au altitudinea versanţilor între 200-400 m, lungimea versanţilor 600-700 m şi pante între 14-40 grade, constituind zona fâneţelor şi păşunilor.

– glacisul submontan- altitudinea este cuprinsă între 180-350 m, versanţii având o lungime între 150-500 m, iar pantele între 14-15 grade. Acesta se întâlneşte în jurul Muntelui Ascuţita din lanţul Petrosul Gherţii Mari, pe care-l urmăreşte ca un brâu de jur împrejur. Altitudinea este cuprinsă între 180-350 m, versanţii având o lungime între 150-500 m, iar pantele între 14-15 grade. Pe versanţii brăzdaţi de ravene foarte mari sunt întâlniţi bolovani foarte mari.

– munţii joşi insulari cu creste ramificate- cu altitudini cuprinse între 400-640 m, de origine vulcanică. Aceștia au versanţi foarte puternic înclinaţi, cu pante ce depăşesc uneori 30 grade ajungând chiar până la 45-50 grade. Zona nordică cuprinde Munții Tarna care adună mai multe conuri vulcanice stratiforme, dealuri cu altitudimi peste 400 m, cel mai mare vârf fiind Vârful Runc cu o înălțime de 640 m. Munţii Oaşului închid ca un brâu depresiunea Turţului în partea nord-estică şi o separă de depresiunea mult mai întinsă a Tării Oaşului cu cele trei bazinete ale sale: Cămârzana, Târşolţ şi Negreşti-Oaş. Vf. Tompa, de origine vulcanică, se ridică brusc deasupra câmpiei. Au versanţi foarte puternic înclinaţi, cu pante ce depăşesc uneori 30 grade ajungând chiar până la 45-50 grade. În afara de Vf. Tompa mai enumerăm şi alţi muncei; Coasta Rea 591 m, Copârcea 612 m, Faţa Mare 492 m, Ghezuri 550 m, Chicira 529 m. etc.

– bazine intramontane- fragmentate de versanţi abrupţi şi de alte porţiuni de alunecare activă ori stabilizată.

– dealuri – culmile dealurilor Băbiu, Pleşcuţ, Văratec, Cărpiniş, Tarna Mare, Tompa, Corcea, Pietrosul, Ursoiul, Cetăţeaua Mare, Cetăţeaua Mică şi Ceaslăşul, înconjoară din trei părţi DEPRESIUNEA TURŢULUI, sub formă de lanţ, lăsând-o deschisă spre sud şi sud-vest, creând un ASPECT DE AMFITEATRU.

Rețeaua hidrografică

În comuna Turț, cel mai important pârâu este Valea Turţului, care colectează alte pâraie din teritoriu ca: Hodoş, Velea Ghezerului, Valea Turţ Băi, Cuscusul, Sunătoarea.

Desfăşurarea reţelei hidrografice urmăreşte în linii mari osatura reliefului. Valea Turţului, ca  afluent de dreapta al Râului Tur, se varsă în acesta în zona satului Turulung, unde face confluenţa. Comuna Cămârzana este străbătută de pârâul Turț şi pârâul Valea Lechincioara, comuna Bătarci este străbătută de pârâul Bătarci, iar comuna Tarna Mare de pâraiele Tarna Mare, Cornutului și Valea Hijii. Comuna Vama este străbătută de râurile Talna Mare și Talna Mică, care colectează afluenții de pe stânga: Talna Mică, Marcosa și Râcșa, Comuna Remeți este străbătută de râul Tisa, comuna Certeze de Valea Rea și Valea Albă, iar comuna Călinești-Oaș de râul Tur. Comuna Târșolț este strabatuta de valea Raului Lechincioara, comuna Bixad este străbătută de pârâurile Lechincioara, Bixad şi Târşolţ, iar comunele Racșa

Clima predominantă

Clima predominantă este temperat continentală moderată, cu veri călduroase şi ierni ceva mai blânde decât în restul ţării, cu o temperatură medie anuală de aproximativ 9,5 grade Celsius.

Particularităţile climatice ale teritoriului sunt condiţionate în principal de poziţia geografică şi configuraţia reliefului. În mare ele se înscriu în caracteristicile generale ale climei Câmpiei Tisei, fiind puternic influenţate de aerul umed de vest.

Luna cu cea mai scăzută temperatură medie este ianuarie, -2,6 grade Celsius, iar luna cu cea mai ridicată temperatură medie este luna iulie, 19,2 grade Celsius, de unde rezultă o amplitudine anuală de 21,8 grade C şi o medie anuală de 9,5 grade C.

Precipitațiile atmosferice cad sub formă de ploaie şi zăpadă. În general cele mai multe ploi cad în lunile iunie şi august, determinând ploi torenţiale, care datorită versanţilor din zonă pot provoca inundaţii de scurtă durată sau alunecări de teren. Ingheţurile timpurii de toamnă se pot produce din a doua parte a lunii octombrie, iar cele târzii de primăvară pot să se producă până la începutul lunii mai. Temperaturile maxime nu au depăşit în ultimii 25 de ani 40 grade C, iar temperatura minimă a fost de – 20 grade C la 13 februarie 1978. Vânturile dominante din zonă sunt cele de sud-vest care aduc ploi uneori dăunătoare, iar cele de nordvest pot aduce iarna geruri şi zăpadă.

Principalele tipuri de sol predominante

Tipurile de sol variază în funcție de formele de relief. Solurile predominante sunt solurile brune de pădure, care ocupă versanţii piemonturilor şi ai munţilor joşi, bogate în humus de pădure şi argilă. Alte soluri sunt solurile brun roşcate de pădure, slab podzolite, puternic erodate, precum şi soluri brun gălbui de pădure, soluri hidromorfe și soluri acide cu procent redus de elemente fertilizante. În anumite zone există un proces de degradare a solului, ca urmare a impactului socioeconomic: defrișări de terenuri, extinderea suprafețelor de intravilan, exploatarea resurselor minerale, lucrări hidroameliorative, inclusiv captări ale apelor subterane și de suprafață). Acestea pot avea ca și consecință accentuarea fenomenului de eroziune a solului și alunecări de teren. și Orașu Nou sunt străbătute de valea pârâului Talna.

Resursele naturale

Teritoriul microregiunii Țara Oașului este foarte bogat atât în resurse ale subsolului, cat și ale solului. Principalele resurse naturale sunt:

– ape de suprafaţă

Apele de suprafaţă sunt reprezentate de totalitatea pâraielor care curg din spre munte şi colectează apa în exces provenită din apele de precipitaţii. Cel mai important pârâu este ValeaTurţului, care colectează toate celelalte pârare ca: Hodoş, Valea Viezurelui, Valea Turţ Băi,Cuscusul, Sunătoarea. Desfăşurarea reţelei hidrografice urmăreşte în linii mari osatura reliefului. Pentru dirijarea apelor s-au făcut pe raza teritoriului mai multe lucrări hidroameliorative,de exemplu la confluenţa Văii Turţului cu Hodoşul, şi a Văii Turţului cu Şigatagul la Gherţa Mare, a Văii Turţului în special în partea de aval de podul peste DJ 109 până la confluenţa cu Râul Tur. Pe teritoriul comunei Turț se găsesc mai multe izvoare de apă potabilă de suprafaţă, dintre care cele cu debite mai mari au fost captate pentru alimentarea cuapă a unor agenţi economici, cât şi a populaţiei (circa 750 gospodării, precum şi a celor 204apartamente din centrul civic). Pânza freatică în zonele joase ale comunei este la 3 – 5 m, iar în zona de deal între 7 – 15 m.

– ape subterane

Apele subterane, ca reţea hidrografică care drenează teritoriul sunt tributare văii Turţului și celorlalte pârâuri care îl traversează, care colectează to ate apele din zonă. Un rezervor mare de înmagazinare al apelor îl constituie de asemenea şi depozitele cuaternare deluviale, care au grosimi destul de mari şi acoperă toţi versanţii văilor din regiune. Cu toate aceste condiţii favorabile de înmagazinare a apelor meteorice şi de creare a unor pânze de ape freatice importante, reţeaua hidrografică are în general debite reduse, ajungând în verile secetoase fără apă. Aceasta se explică prin existenţa patului poros care sustrage din circuitul de la suprafaţă, precum şi prin coeficientul relativ ridicat al evaporaţiei.

– ape carbogazoase și băi acide

Ca rezultat al acţiunii vulcanice se manifestă emanaţii de bioxid de carbon, care dizolvate de apele de infiltraţie generează ape bicarbonate. Compoziţia chimică a apei face ca aceasta să aibă o importantă acţiune de dizolvare a sulfului şi fierului, pe care-l au în compoziţie.

Renumit este din acest punct de vedere, izvorul de la Băile Turţului şi altele din Turţ şi Gherţa Mare. Băile localizate în Turţ Băi sunt unicat în Europa și fac din această zonă una de posibil interes turistic. De asemenea, la Tarna Mare sunt izvoare carbo- gazoase, ceea ce a permis ca la Baile Tarna, situate între conurile vulcanice pitorești să se înființeze un renumit centru balnear, aflat în prezent într-o stare avansată de degradare. Apa minerala de aici, numită de localnici « borcuț » este o apă feroasă, clorurată, carbogazoasă și sulfuroasă care s-a folosit și încă se folosește atât pentru cure interne cât și pentru băi.

– minerale utile

Subsolul Munţilor Oaş, bogat în minereuri complexe din care prin prelucrare se obţin metale neferoase (cupru, plumb, zinc, aur şi argint) care s-au format ca efect al activităţii hidrotermale ce a însoţit vulcanismul neogen, a făcut ca acestea să fie exploatate încă din timpuri străvechi, iar cercetarea geologică sistematică şi evaluarea economică a acestor resurse minerale a început abia din 1959. Cel mai reprezentativ zăcământ este zăcământul Ghezuri cu principalul filon, filonul Mihai situat deasupra solului la plus 120 m şi până la minus 400 m. Este cunoscut pe 650 m lungime şi 950 m adâncime, grosimea variind de la câţiva decimetri până la zeci de metri. Al doilea zăcământ ca importanţă este Penigheri şi al treilea este cel de la Socea din Tarna Mare, care în prezent este închis prin conservare.

Cantitatea şi calitatea rezervelor conturate în perimetrele miniere: Turţ-Penigheri, Turţ-Ghezuri şi Socea la Tarna, împreună cu dorinţa de valorificare la maximum a resurselor minerale interne, au condus ca în anul 1973 să se înfiinţeze Exploatarea Minieră Turţ, subordonată Combinatului Minier Baia Mare. În primii ani producţia anuală obţinută a fost de20.000.tone, ajungând la 200.000 tone în anul 1988. În anul 1991, a început construirea peversantul vestic al Dealului Faţa Mare, a unei FLOTAŢII, care urma să prelucreze pe plan local minereul, ne mai fiind necesar a se transporta la Baia Mare şi sterilul, cu menţiunea că din anul 2000 lucrările la această flotaţie au fost sistate, lucrarea fiind executată în procent de peste 80 %.

– mercur- spre graniţa cu Ucraina.

– piatra- resurse de limonite, andezite, nisipuri și pietrișuri în localitățile Turț, Cămârzana, Bătarci, Tîrsolt, Racşa, Certeze, folosite în construcţii, la pietruiri de drumuri, căi ferate etc.

– cărbune – în Turț, Tarna Mare

– bentonita – folosita în industria de coloranti și degresanti, în Călinești Oas, Oraşu Nou

– luturi caolinoase – Racşa și Oraşu Nou

Există riscul de depreciere a calității apelor subterane în anumite zone de intravilan, datorită lipsei unei dotări minime cu instalații edilitare. Deșeurile lichide ajung în subteran atât în mod direct (prin intermediul latrinelor neimpermeabilizate sau șanțurilor arterelor stradale), cât și indirect (de la depozitele de gunoi de grajd, gropi  improvizate de deșeuri menajere etc.). Riscul de poluare a resurselor de apă freatice constă în faptul că pe termen mediu și lung, acestea nu mai pot constitui surse de apă potabilă pentru populație.

Flora și fauna

Pe teritoriul microregiunii Ţara Oaşului se întrepătrund flora de tip euroasiatic cu cea circumpolară şi europeană, ca expresie a climatului temperat de tip continental. Existenţa astanului dulce, la poalele Babiului, răspândit deobicei în regiunea mediteraneană, demonstrează faptul că în această zonă există condiţii climaterice mai blânde decât în alta similară, datorită barajului protector format de lanţul muntos în partea nordică.

Cele mai multe plante sunt mezofile, mezoterme, neutrofile. Un mare număr din acestea suntvalorificate în scopuri practice: medicinale, melifere, furajere, forestiere. Există și o mare varietate de fructe de pădure: aluni, măceşe, coarne, mure, porumbe şi ciuperci.

Fondul forestier acoperă 34,48% din suprafața totală a microregiunii, peste procentul la nivelul țării și are în special păduri de esenţă moale şi tare: fag, stejar, carpen, gorun, la care se adaugă anumite zone cu răşinoase tinere, plantate în ultimii 15 de ani.

Având în vedere formele dominante de relief, principalele culturi din teritoriu sunt pomii fructiferi (pruni, meri, peri) în zona de deal și alte culturi agricole în zona de câmpie (porumb, grau, ovaz, cartofi, etc.). Cultura de căpșuni este o cultură tradițională în acest teritoriu. Cu ani în urmă, suprafețele cultivate cu căpșuni în majoritatea comunelor din microregiune reprezentau peste 98% din suprafața cultivată la nivel național, iar producția obținută avea o pondere importantă din producția la nivel european. În ultimii ani, zona a cunoscut o scădere îngrijorătoare a suprafețelor cultivate cu căpșuni, determinată de factori naturali (deprecierea calității solului) și de factori economici (migrația forței demuncă locale, lipsa unor mijloace de prelucrare pentru realizarea de produse cu valoare adăugată și de piețe de desfacere).

De asemenea, importante suprafețe de teren sunt ocupate cu pășuni și fânețe, ceea ce a favorizat creșterea animalelor, în special bovine și ovine.

Pajiștile semi-naturale și speciile sălbatice caracteristice acestora sunt interdependente cu practicile agricole tradiționale (pășunat, cosit) și evitarea folosirii produselor agro-chimice.

Dacă aceste suprafețe nu vor fi administrate corect, diversitatea bilogică specifică acestor habitate va cunoaște o degradare rapidă, în favoarea unor specii invadatoare de arbuști sau alte specii adaptate la aceste condiții induse antropic.

Varietatea vegetaţiei, condiţiile optime de climă, fac ca pe acest teritoriu să se găsească şi o bogată faună de pădure dar şi de stepă. De interes faunistic sunt cerbii, căprioarele, porcii mistreţi, vulpile, rozătoare (iepurele, veveriţa) şi păsări (fazanul, ciocănitoarea, turturica etc.).

 

[huge_it_gallery id=”66″]