Este declarată prin HCPUN Vrancea nr. 33 / 1990 în suprafaţă de 10 ha, majorată la 30 ha prin HCJ Vrancea nr. 12 / 1992 şi readusă la 10 ha prin Legea nr. 5 / 2000.
În urma transpunerii în sistem GIS, suprafaţa rezultată este de 41, 4 ha.
Localizare – aria protejată Algheanu este situată în bazinul hidrografic al pârâului Algheanu din sectorul central al Depresiunii Vrancei, afluent de stânga al pârâului Văsui, la rândul său afluent de dreapta al Putnei.
Tipul ariei protejate – geologică.
Căi de acces – Dj 205D ( Focşani – Nereju ) până la punctul “Grumaz” unde, Putna a străpuns stratele de rocă din interfluviul Putna / Zăbala şi, abandonându-şi vechea albie, şi-a scurtat cursul cu cca. 1,5 km, vărsându-se în Zăbala. În continuare, DC 70 spre comuna Vrâncioaia; accesul la rezervaţie se poate face – fie pe valea pârâului Algheanu, în amonte, fie pe un drum local, urcând pe platoul de pe versantul drept al văii Algheanu.
Scurtă caracterizare a cadrului natural Relieful aparţine terasei a VI-a a Putnei din sectorul central al Depresiunii Vrancea, având altitudinea între 350 – 460 m.
Structura geologică se caracterizează prin prezenţa cuverturii depozitelor de terasă în orizontul superior (nisipuri, nisipuri lutoase, pietrişuri, bolovănişuri ) situate peste depozitele salifere aquitanian- burdigaliene, alcătuite din argile cenuşii intercalate cu gipsuri şi gresii gipsifere, acoperite de breccia sării. Aceste depozite friabile şi uşor solubile, au fost secţionate de valea pârâului Algheanu, a cărui vale largă are profilul literei “U” şi prezintă elementele specifice unor formaţiuni carstice – în cazul de faţă, ale unui “halocarst”.
În versantul drept al ariei protejate apare la zi un masiv de sare, aparţinând unuia din aliniamentele succesive de sare din judeţul Vrancea : Valea Sării – Algheanu; spre vest: satul şi pârâul Coza – Ploştina – Herăstrău; Poienile Sării – Brădăceşti – Jitia.
Solurile sunt puternic salinizate datorită rocii mamă şi foarte vulnerabile la acţiunea apelor de şiroire pluvio-nivale care provoacă eroziuni de suprafaţă şi în adâncime, precum şi manifestarea torentelor de noroi.
În scopul reducerii efectelor negative ale acestor fenomene naturale, au fost efectuate lucrări de stabilizare a versanţilor – cu precădere pe marginile drumului comunal spre Vrâncioaia, constând în terasare şi plantare cu specii rezistente la sărăturarea solului: cătină, sălcioară, pini. Starea actuală a ariei protejate este corespunzătoare obiectivului pentru care a fost declarată.

[huge_it_gallery id=”16″]