Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud are în custodie două arii protejate suprapuse:
1.Aria naturală protejată de interes național 2.206. Peștera Tăușoare a fost instituită prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, Secţiunea a III-a, zone protejate, comuna Rebrişoara, județul Bistrița-Năsăud.
2. Situl de importanță comunitară ROSCI0193 Peștera Tăușoare a fost instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificăril eulterioare.
Componentele principale ale ariilor protejate sunt cea subterană și cea supraterană. Aria protejată subterană cuprinde Peștera de la Izvorul Tăușoarelor, având o dezvoltare de 8650 metri, denivelare 409m (-329/+80), extensie în plan 1087 m, suprafața galeriilor 29.740 metri pătrați și o lungime a galeriilor active de 3.027 metri.
Principalele valori ce impun conservarea și managementul eficient aflate în peșteră sunt:
a) Mirabilitul, de forma unor cristale aciculare, (numite şi „păr de peşteră”) – au apărut ca urmare a modificărilor de microclimat produse de decolmatarea unei galerii. Mineralul este foarte spectaculos din punct de vedere peisagistic.
b) Oulofolitele, cunoscute în literatura de specialitate sub numele de „anthodite” – flori de piatră. Aceste speleoteme fibroase, formate din cristale constituite în petale desfăcute radial dintr-un centru, formează inflorescenţe spectaculoase peisagistic, foarte rare. Dispunerea acestei precipitări este foarte compactă în Tăuşoare, într-un diverticul tip „fund de sac”, unde microcurenţii de aer au favorizat precipitarea lamelară a gipsului. Aceste oulofolite reprezintă una dintre principalele atracţii ştiinţifice ale carstului.
c) Nodulii calcaroşi de Tăuşoare. Dispunerea şi geneza acestor noduli calcaroşi au reprezentat, în literatura de specialitate, motivul unor îndelungate studii. Aceste „bile” se regăsesc individual în masa de detrituri. Nodulii sinergetici carbonatici nu mai sunt consemnați de literatura de specialitate în altă parte a lumii. Există două situri unde aceștia se regăsesc, între detrituri incazionate, în formă detașată, și încastrați în calcare, ambele situri fiind situate la același orizont altitudinal.
d) Depozitul fosilifer de ”Ursus spelaeus”. Aflat la mare distanță de intrare, depozitul fosilifer este foarte puțin cercetat. Aici s-a constatat prezența comună a fosilelor de ”Ursus spaeleus” și ”Ursus arctos” în același sit și în același timp de viețuire.
e) Coloniile de hibernare a cinci specii de lilieci. PeșteraTăușoarelor este a treia peșteră din România ca habitat de hibernare, reprezentând adăpostul de iarnă a aproximativ 10.000 de exemplare din cinci specii. Datorită condițiilor destul de dure de hibernare s-a concluzionat că nu există alte adăposturi mai potrivite pentru populația masivă de chiroptere în arealul Carpaților Orientali, de aceea galeriile de hibernare au clasă de protecție A, fiind interzise orice activități, cu excepția celor de monitorizare și a celor științifice, cu aprobarea Comisiei Patrimoniului Speologic. Pe lângă lilieci, în peșteră au fost identificate 21 de specii troglobionte și troglofile, unele endemice.
Componenta supraterană protejată cuprinde 109 ha, majoritatea acestuia fiind pădure, aparținând Comunei Rebrișoara și aflată în administrarea Ocolului Silvic Someș-Țibleș. Prin planul de management și amenajamente silvice sunt interzise exploatarea acestei păduri și orice alte activități silvice, cu excepția celor de întreținere.
Cele două arii protejate au plan de management și regulament al ariilor protejate, aprobate prin Ordinul nr. 754 din 19.04.2016 al ministrului mediului, apelor și pădurilor. Aceste două normative se află în implementare iar activitățile și acțiunile prevăzute de planul de management sunt în grafic.

Vizitati si pagina web www.pesteratausoare.ro