Situl este situat pe teritoriul județelor Alba și Hunedoara și este încadrat în regiunea biogeografică continentală, cu altitudini cuprinse între 189 m ASL și 641 m ASL. Piemontul Munților Metaliferi a fost desemnat pentru protecția și conservarea a 43 de specii de păsări și a habitatelor acestora și cuprinde 8 corpuri de dimensiuni aproximativ apropiate, ajungând la o suprafață totală de 8369 ha. Raportat la suprafața sitului, suprafața habitatelor acvatice are o acoperire de doar 1,33%, dar adăpostește un număr impresionant de păsări. Un număr de 17 specii de păsări folosesc apele, malurile și habitatele umede din sit pentru cuibărit sau hrană, iar în perioada de iarnă, apar stoluri și aglomerări uriașe de indivizi: 500-800 de rațe mari (Anas platyrhyncos), 200-400 de rațe pitice (Anas crecca), 150-250 de lișițe (Fulica atra), 120-200 de pescăruși râzători (Larus ridibundus) și 250-350 de cormorani mari (Phalacrocorax carbo). Printre ele, se mai pot observa de-a lungul întregului an stârci cenușii (Ardea cinerea), egrete albe (Egretta alba), fluierari de munte (Actitis hypoleucos) sau pescărașul albastru (Alcedo atthis).
Păsările dependente de habitatele forestiere sunt mai greu vizibile și poate și mai fricoase, dar importante în cadrul ecosistemelor în care apar datorită regimului trofic adoptat. Majoritatea păsărilor consumă nevertebrate și mențin populațiile și concentrările acestora la standarde suportabile pentru om, indiferent că vorbim de țânțari și muște, albine și viespi, ploșnițe și libelule sau “dăunători” ai copacilor. În această categorie putem aminti orice specie de ciocănitoare, dar mai ales ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius) și ciocănitoarea de grădină (Dendrocopos syriacus) sau speciile de passeriforme și turdide, cum ar fi pițigoiul mare (Parus major), pițigoiul de brădet (Parus ater), țicleanul (Sitta europaea), pănțăurașul (Troglodytes troglodytes), mierla (Turdus merula), sturzul cântător (Turdus philomelos) și altele. Dacă nu consumă insecte, păsările pot fi frugivore sau granivore (consumă fructe și semințe) și atunci rolul lor în ecosistem este de a ajuta cu regenerarea pădurilor prin consumul de semințe nedigerabile și împrăștierea lor, sau colectarea semințelor și a fructelor și ascunderea sau depozitarea lor pentru utilizare în viitorul apropiat.
Cum este și normal, aceleași tipuri de regimuri alimentare se găsesc și la speciile dependente de habitatele agricole, și aici vorbim de pajiști, fânețe și terenuri agricole. Aici s-au stabilit și 3 specii cheie (cârstelul de câmp(Crex crex), sfrânciocul cu fruntea neagră(Lanius minor) și șoimul de noapte(Falco vespertinus).Totodată, mai găsim și berze albe și negre (Ciconia ciconia și Ciconia nigra), fâsa de câmp (Anthus campestris), sfrâncioc roșiatic (Lanus collurio) sau presura de grădină (Emberiza hortulana).
Pentru a întregi imaginea unei biodiversități ridicate a ariei naturale protejate, dar și a unui complex de funcții pe care le poate oferi, nu putem să nu vorbim de prădătorii cu pene. Aceștia sunt reprezentați, de obicei, de populații și densități mai mici și din această cauză, de un rol mult mai important pe care îl asigură un singur individ în cadrul lanțurilor trofice. Astfel, au fost declarate pentru Piemontul Munților Metaliferi un număr de 12 specii de păsări răpitoare, din care 3 de noapte și 9 de zi. Dintre răpitoarele de noapte, putem aminti 2 dintre cele mai masive la nivelul Europei, și anume buha (Bubo bubo) și huhurezul mare (Strix uralensis), iar dintre răpitoarele de zi putem aminti de cea mai rapidă ființă, șoimul călător (Falco peregrinus), care poate ajunge în picaj la viteza de 320 km/h. În plus, această zona este una din puținele din Transilvania în care șerparul (Circaetus gallicus) cuibărește cu regularitate. Dintre cele 9 specii, mai există și unele care se hrănesc cu pește și anume uliganul pescar (Pandion haliaetus) și codalbul( Haliaeetus albicilla).

[huge_it_gallery id=”25″]